CAPITOLUL 2 – Răspunderea disciplinară

Art. 247 [definiţia legală a răspunderii disciplinare]

(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

#02029

Nu vor antrena răspunderea disciplinară în baza dispoziţiilor Codului muncii, faptele săvârşite de ucenici, elevi şi studenţii care fac practică, militari, cei de către cei condamnaţi cu executarea pedepsei

#02030

Poate fi sancţionat disciplinar, inclusiv prin desfacerea contractului de muncă, salariatul care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă neprivativă de libertate sau cu suspendarea executării pedepsei pentru o faptă

#02031

În cazul în care salariatul cu funcţie de conducere transmite sindicatului informaţii pe care oricum angajatorul este obligat să le pună la dispoziţia sindicatului, nu se poate considera că salariatul

#02032

Dacă un liber profesionist are în acelaşi timp şi calitatea de salariat, săvârşirea unei abateri disciplinare de la regulile profesiei liberale ar putea avea efecte şi în planul dreptului

#02033

Vinovăţia, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, poate îmbraca oricare din formele vinovăţiei cunoscute de dreptul penal, adică intenţia - directă sau indirectă - şi culpa - uşurinţa sau

#02034

Întrucât abaterea disciplinară presupune vinovăţia salariatului, angajatorul trebuie să probeze că salariatul cunoştea regulile încălcate.

#02035

Răspunde disciplinar, precum şi material, şi, eventual, penal, persoana care cu rea-credinţă a determinat luarea măsurii ilegale a desfacerii contractului individual de muncă al altui salariat. Prin urmare, răspunderea

#02036

Oricare din formele vinovăţiei cunoscute de dreptul penal, respectiv intenţia şi culpa, cu toate modalităţile acestora, sunt apte să fundamenteze răspunderea disciplinară, forma vinovăţiei constituind totodată un criteriu important

#02037

Reprezintă cauze de nerăspundere în materie disciplinară următoarele împrejurări: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau constrângerea morală, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu

#02038

Nu pot avea efect exonerator de răspundere disciplinară rezervele de ordin moral ale salariatului în executarea ordinului de serviciu, decât în situaţia în care există o reglementare legală expresă în

Art. 248 [sanctiunile disciplinare; radierea de drept]

(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

Art. 249 [interzicerea amenzilor disciplinare; unicitatea sancţiunii]

(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

Art. 250 [criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare]

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Art. 251 [cercetarea disciplinara]

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(1¹) Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (1¹), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

#02179

Nu satisface exigentele unei cercetari disciplinare prealabile, potrivit art. 251 C. muncii, procedura derulata de angajator in cauza si soldata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Astfel, angajatorul

#02180

Decizia de sanctionare disciplinara este lovita de nulitate ca urmare a incalcarii dreptului la aparare al salariatului, in ipoteza in care convocarea pentru cercetarea disciplinara nu contine date privind fapta

#02181

Sedinta de cercetare disciplinara la care este convocat salariatul nu trebuie sa se desfasoare la locul de munca al salariatului mentionat in contractul individual de munca. Prin urmare, convocarea acestuia

#02182

Convocarea la cercetarea disciplinara prealabila este valabila, chiar daca a fost facuta prin intermediul e-mailului.

#02183

Fapta contestatoarei de a refuza sa dea informatii si explicatii in scris la nota explicativa, de a refuza sa primeasca convocatorul pentru cercetarea disciplinara prealabila si de a refuza sa

#02184

Convocarea salariatilor pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile trebuie sa acorde salariatilor un termen rezonabil pentru a-si pregati apararea; un interval de timp de mai putin de ora nu satisface aceasta

#02185

Legea nu impune pentru valabilitatea deciziei de sanctionare disciplinara obligatia pentru angajator de a finaliza procedura de cercetare disciplinara prealabila printr-un proces-verbal al comisiei de disciplina. De asemenea, nu atrage

#02186

Persoanele imputernicite nu vor putea, la randul lor, sa desemneze pe altcineva sa efectueze cercetarea disciplinara.

#02187

Intrucat prezentarea la convocare este un drept si nu o obligatie, prin regulamentul intern nu poate fi conferit neprezentarii caracter de abatere disciplinara.

#02188

Chiar daca legea permite aplicarea sanctiunii disciplinare a avertismentului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, totusi, daca regulamentul intern al angajatorului instituie obligatia derularii procedurii cercetarii disciplinare, indiferent de sanctiunea aplicata,

Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]

(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.