CAPITOLUL 2 – Răspunderea disciplinară

Art. 247 [definiţia legală a răspunderii disciplinare]

(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

#02049

Constituie abatere disciplinară refuzul salariatului de a semna fişa postului, însă gravitatea abaterii nu justifică măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.

#02050

Va răspunde disciplinar şeful de echipă care avea obligaţia de a supraveghea respectarea normelor la împachetarea materialelor şi la transportul lăzilor în condiţii de siguranţă, în cazul în care s-a

#02051

Angajatorul care a emis o decizie de sanctionare disciplinara nu poate anula propria decizie, ci numai instanta de judecata investita cu analizarea legalitatii si temeiniciei deciziei de sanctionare disciplinara. Angajatorul

#02052

Decizia de sanctionare disciplinara nu mai poate fi revocata dupa emiterea ei, intrucat a intrat in circuitul civil, dar instanta va retine recunoasterea gresitei sanctionari a contestatorului (a se vedea

#02053

Având în vedere că decizia de sancţionare disciplinară a fost anulată de însăşi unitatea intimată printr-o decizie ulterioară, contestaţia a rămas fără obiect.

#02054

Constituie abatere disciplinară, care justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, fapta salariatului de a intra în bunkerul de gips de la moara de ciment, fără acordul şefului ierarhic,

#02055

Faptele săvârşite de contestator constituie abateri disciplinare, iar decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al acestuia este întemeiată. Astfel, declaraţiile de martori confirmă faptul că contestatorul –

#02056

Nu se poate reţine caracterul ilicit al faptei imputate reclamantului contestator constând în sustragerea de material lemnos din patrimoniul angajatorului, având în vedere că, astfel cum au declarat martorii,

#02057

Nu constituie abatere disciplinară, având în vedere că nu s-a încălcat nici o atribuţie de serviciu, fapta salariatului care, împreună cu un alt salariat, a exprimat la locul de

#02058

Jurisprudenţa franceză a decis că este legală concedierea pentru culpă gravă a salariatului, aflat în termenul de preaviz, care a criptat computerul de serviciu blocând accesul angajatoruilui la acesta, deşi

Art. 248 [sanctiunile disciplinare; radierea de drept]

(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

Art. 250 [criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare]

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Art. 251 [cercetarea disciplinara]

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(11) Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]

(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

#02250

Lipsa elementelor prevazute de art. 252 C. muncii nu poate fi complinita de trimiterea din preambulul deciziei de sanctionare disciplinara la doua acte exterioare acesteia: un proces-verbal si o nota

#02251

Nu constituie o descriere a faptei care sa satisfaca cerintele art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, precizarea cuprinsa in decizia de concediere, in sensul ca salariatul a incalcat

#02252

Nu este indeplinita cerinta prevazuta de art. 252 alin. (2) lit. c) C. muncii in cazul in care decizia de concediere disciplinara face trimitere la un proces-verbal care consemneaza modalitatea

#02253

Nu este indeplinita cerinta privind descrierea faptei, daca in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara nu se precizeaza data comiterii faptei, avand in vedere ca numai in acest fel se poate

#02254

Fata de atributiile extinse ale instantei de judecata de a verifica atat legalitatea, cat si temeinicia deciziei de sanctionare disciplinara, si avand in vedere si principiul ”cine poate mai mult,

#02255

Nu sunt indeplinite conditiile art. 252 alin. (2) lit. c) C. muncii, in ipoteza in care decizia de sanctionare disciplinara nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului,

#02256

Decizia de concediere disciplinara este lovita de nulitate absoluta pentru incalcarea dispozitiilor art. 252 alin. (1) lit. c) C. muncii, in cazul in care in cuprinsul acesteia au fost indicate

#02257

Este lovita de nulitate decizia de concediere disciplinara care cuprinde precizarea generica privitoare la posibilitatea atacarii acesteia la instanta competenta, fara insa a se mentiona, in concret, care este aceasta

#02258

Nu satisface exigentele dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. f) C. muncii mentiunea din cuprinsul deciziei de concediere in sensul ca aceasta poate fi atacata la instanta competenta de la

#02259

Nu reprezinta o descriere suficienta a faptei ce constituie abatere disciplinara mentiunea ca salariatul a fost sanctionat pentru paguba materiala produsa unitatii, avand in vedere ca aceasta descriere nu permite