CAPITOLUL 2 – Răspunderea disciplinară

Art. 247 [definiţia legală a răspunderii disciplinare]

(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

#02069

Constituie abatere disciplinară fapta salariatului de a absenta de la locul de muncă, în condiţiile în care nu angajatoarea, ci soţul acesteia i-a dat salariatei o hârtie la mână în

#02070

În cazul în care, după pronunţarea deciziei de reintegrare a salariatului în funcţia deţinută anterior concedierii, angajatorul refuză primirea la serviciu a salariatului, nu se poate reţine culpa acestuia din

#02071

Dată fiind inexistenţa unor relaţii contractuale între utilizator şi salariatul temporar, acesta din urmă nu răspunde disciplinar faţă de utilizator. În schimb, va răspunde disciplinar faţă de agentul de muncă

#02072

Intrucat, in virtutea art. 40 alin. (1) lit. c) C. muncii, angajatorul are dreptul de a da dispozitii obligatorii salariatului, sub rezerva legalitatii lor, rezulta ca salariatul are obligatia de

#02073

Fapta salariatului de a se prezenta la serviciu în stare de ebrietate reprezintă abatere disciplinară gravă, care justifică soluţia desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. Apărarea constestatorului, în sensul

#02074

Constituie abatere disciplinară fapta salariatului, şofer de ambulanţă, de a lăsa bolnavul în curtea spitalului, omiţând predarea acestuia cadrelor medicale, care ar fi trebuit să-i confirme prin fişa de solicitare

#02075

Constituie abatere disciplinară, justificând sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă, fapta contestatoarei de a omite întocmirea rapoartelor lunare de vizită pentru dosarele asistenţilor maternali, având în vedere că întocmirea

#02076

Revocarea din functia de membru al consiliului de administratie a conducatorului societatii de investitii financiare si a directorului institutiei de credit (care au si calitatea de salariat pentru functiile respective,

#02077

Ori de câte ori se pune problema incidenţei concurente a unor norme de drept comercial şi a unor norme de dreptul muncii, care se referă la forme de răspundere sau

#02078

Răspunderea patrimonială subsidiară a salariatului, în ipoteza în care angajatorul este prejudiciat de un terţ cocontractant care nu şi-a executat obligaţiile faţă de angajator ori care nu şi-a respectat obligaţia

Art. 248 [sanctiunile disciplinare; radierea de drept]

(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

Art. 250 [criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare]

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Art. 251 [cercetarea disciplinara]

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(11) Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]

(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

#02270

Fata de circumstantele concrete ale spetei si avand in vedere vinovatia comuna a angajatorului si a salariatului, rezulta ca instanta este indreptatita sa inlocuiasca sanctiunea concedierii disciplinare a salariatului cu

#02271

Cerinta descrierii faptei ce constituie abatere disciplinara, prevazuta de art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, presupune mentionare concreta a atributiilor de serviciu incalcate sau neindeplinite, adica actiunea sau

#02272

Cerinta precizarii prevederilor incalcate de salariat, stabilita de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii, nu este satisfacuta in ipoteza in care decizia de concediere cuprinde mentiunea ca au

#02273

Decizia de sanctionare disciplinara nu indeplineste cerintele prevazute de art. 252 alin. (1) lit. b) C. muncii, avand in vedere ca in cuprinsul acesteia se precizeaza ca salariata a incalcat

#02274

Cerinta precizarii instantei competente sa solutioneze contestatia impotriva sanctiunii disciplinare aplicate este prevazuta de legiuitor sub sanctiunea nulitatii absolute. Nu este suficienta precizarea ca sanctiunea poate fi contestat la instanta

#02275

Cerintele stabilite de art. 252 alin. (2) C. muncii, pentru valabilitatea deciziei de sanctionare disciplinara nu implica si existenta unei vatamari pentru salariat. Cu alte cuvinte, sanctiunea nulitatii absolute, pentru

#02276

Art. 252 C. muncii nu instituie conditia existentei unei imputerniciri pentru directorul care a semnat decizia de concediere disciplinara. Textul legal nu pretinde nici macar existenta unei semnaturi. Prin urmare,

#02277

Textul art. 211 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social nu este incident in ceea ce priveste conflictele de munca legate de contestarea deciziilor de sanctionare disciplinara, inclusiv de concediere

#02278

Decizia de concediere disciplinara contestata nu satisface exigentele stabilite de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii. Astfel, prin decizia de concediere contestata, s-a retinut in sarcina contestatorului absenta

#02279

Decizia de sanctionare disciplinara este lovita de nulitate, avand in vedere precizarea confuza a temeiului de drept. Astfel, desi in cuprinsul deciziei se retine ca motiv de fapt al concedierii