(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]
Nu este tardiv emisa decizia de sanctionare disciplinara din data de 6 octombrie, pentru o fapta comisa in data de 7 mai, avand in vedere ca data la care angajatorul
Este admisibilă înlocuirea de către instanţa de judecată a sancţiunii disciplinare aplicate de angajator salariatului, constând în desfacerea contractului de muncă, cu sancţiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă
În virtutea principiului qui potest plus potest minus, instanţa poate înlocui sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă cu una mai uşoară.
Instanţa nu a depăşit atribuţiunile puterii judecătoreşti şi nu s-a substituit în drepturile angajatorului, înlocuind sancţiunea disciplinară aplicată de angajator cu una mai uşoară, ci dimpotrivă a dat expresie competenţelor
Având în vedere că abaterea săvârşită de salariat nu este suficient de gravă pentru a justifica desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, se impune modificarea deciziei de sancţionare, în
Este justificata tendinta manifestata de jurisprudenta de a permite instantei, in temeiul atributiilor jurisdictionale ale acesteia, de a aplica o alta sanctiune disciplinara, mai usoara, in cazul anularii deciziei de
Instanta sesizata cu o cerere de anulare a deciziei de sanctionare disciplinara poate dispune, in functie de situatia concreta, confirmarea masurii, anularea ei sau inlocuirea sanctiunii aplicate cu una mai
Termenele de 30 de zile calendaristice la care se refera art. 62 alin. (1) si art. 252 alin. (1) C. muncii sunt, din punctul de vedere al naturii lor juridice,
Atat termenul de 30 de zile cat si termenul de 6 luni mentionate la art. 252 alin. (1) C. muncii sunt termene de prescriptie.
Termenul de 30 de zile are natura juridică a unui termen de prescripţie, ceea ce face posibilă incidenţa instituţiilor suspendării şi întreruperi, în conformitate cu dreptul comun. De asemenea,
Sub aspectul naturii juridice, termenul de 30 de zile este de prescripţie, iar termenul de 6 luni este de decădere.
Din punctul de vedere al naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie, fiind susceptibil de întrerupere şi suspendare. Însă, termenul de 6 luni este
Din perspectiva naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie, susceptibil aşadar de întrerupere, suspendare şi repunere în termen, în timp ce termenul de 6
Din punctul de vedere al naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie, fiind susceptibil de întrerupere şi suspendare, în vreme ce termenul de 6
Termenul de 30 de zile, stipulat de art. 252 alin. (1) C. muncii, incepe sa curga de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica sau angajatorul persoana fizica a
În cazul abaterilor disciplinare cu caracter continuu termenul pentru aplicarea sancţiunii disciplinare se socoteşte de la ultimul act de săvârşire.
În cazul faptelor continue, termenele de 30 de zile şi, respectiv, de 6 luni încep să curgă de la data la care autorul a săvârşit ultimul act de executare
In ipoteza unor abateri continue, termenele stipulate de art. 252 C. muncii se socotesc de la ultimul act de savarsire, pentru toate actele ce fac obiectul abaterii.
Ambele termene, de 30 de zile si de 6 luni, stipulate de art. 252 alin. (1) C. muncii se calculeaza potrivit regulilor stabilite de Codul de procedura civila. Astfel, potrivit
Dispoziţiile legale în ceea ce priveşte motivarea în fapt sunt satisfăcute dacă, în cazul în care decizia trimite la acte externe deciziei, cum ar fi rapoarte, acte de constatare
Descrierea in cuprinsul deciziei de sanctionare a faptei care constituie abatere disciplinara nu acopera nulitatea deciziei datorate lipsei mentionarii cerintei stipulate de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii.
Spre deosebire de situatia neindicarii temeiului de drept in continutul deciziei de concediere, sanctionata cu nulitatea absoluta a acesteia, indicarea gresita a acestui temei nu atrage nulitatea, instanta avand posibilitatea
În ceea ce priveşte menţionarea temeiului de drept, nu este necesară reproducerea textelor legale sau din regulamente ori din contractul colectiv de muncă, pe care se întemeiază decizia de concediere,
Lipsa menţiunii privind termenul şi organul la care se poate exercita calea de atac are drept consecinţă repunerea salariatului în termenul de atacare a deciziei de sancţionare disciplinară.
Neindicarea termenului in care poate fi contestata decizia, precum si a instantei competente, atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere. Nu poate fi sustinuta opinia potrivit careia, lipsa celor doua
Nu atrage nulitatea deciziei de concediere lipsa datei emiterii acesteia. În acest caz, data va putea fi probată prin orice mijloc de probă.
Termenul de 5 zile calendaristice în care trebuie comunicată decizia de sancţionare disciplinară nu are natura juridică a unui termen de decădere, ci constituie un termen de recomandare. În
Ca natură juridică, termenul de 5 zile calendaristice în care trebuie comunicată salariatului decizia de sancţionare disciplinară, este un termen de recomandare.
In conformitate cu dispozitiile art. 252 alin. (5) C. muncii, decizia de concediere ca sanctiune disciplinara poate fi contestata la instanta judecatoreasca in termen de 30 de zile de la
Atacarea de către salariat a deciziei de sancţionare disciplinară nu atrage suspendarea executării sancţiunii.