CAPITOLUL 2 – Răspunderea disciplinară

Art. 247 [definiţia legală a răspunderii disciplinare]

(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

#01989

Nu constituie abatere disciplinară, întrucât nu a produs nicio vătămare angajatorului, fapta directorului de sucursală de a reprezenta sucursala prin semnătură în perioada în care avea suspendat contractul individual de

#01990

Răspunderea disciplinară are o natură contractuală, întemeindu-se pe existenţa unui contract individual de muncă. Tipul contractului de muncă nu conferă particularităţi răspunderii disciplinare.

#01991

Răspunderea disciplinară are o natură contractuală, întemeindu-se pe relaţia de muncă.

#01992

Răspunderea disciplinară este o răspundere contractuală.

#01993

Numai agentul de muncă temporară, nu şi utilizatorul, poate aplica salariatului temporar sancţiuni disciplinare, având în vedere că nu există raporturi contractuale decât între aceştia. Însă salariatul este ţinut

#01994

Salariatul delegat care comite abateri disciplinare va răspunde disciplinar numai faţă de angajatorul care l-a delegat.

#01995

De regulă, aplicarea sancţiunilor disciplinare salariatului detaşat se va face de către angajatorul la care a fost detaşat, cu excepţia anumitor sancţiuni, care pot fi aplicate numai cu condiţia

#01996

Pe durata detaşării angajatorul la care s-a efectuat detaşarea va putea aplica sancţiuni disciplinare salariatului numai cu acordul angajatorului care a dispus detaşarea, iar concedierea disciplinară va putea fi

#01997

Caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă imprimă un caracter strict personal răspunderii disciplinare. Prin urmare, în această materie nu putem vorbi despre răspundere pentru fapta altei persoane şi

#01998

Răspunderea disciplinară este strict personală, ceea ce înseamnă că este inadmisibilă atât transmiterea ei către moştenitori, cât şi răspunderea pentru fapta altuia.

Art. 248 [sanctiunile disciplinare; radierea de drept]

(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

#02093

Data aplicarii sanctiunii disciplinare, in raport cu care se calculeaza termenul de 12 luni prevazut de art. 248 alin. final C. muncii, este data inregistrarii sanctiunii in registrul de evidenta,

#02094

O sanctiune disciplinara neradiata poate constitui temei pentru refuzul promovarii salariatului sau pentru excluderea salariatului de la acordarea unor premii sau stimulente.

#02095

In temeiul art. 248 alin. (3) C. muncii salariatul este reabilitat de drept la implinirea termenului de 12 luni de la aplicarea sanctiunii disciplinare, urmand ca refuzul angajatorului de a

#02096

Şi în materie disciplinară este incident principiul legalităţii sancţiunii, ceea ce înseamnă, pe de o parte, că angajatorul nu poate aplica o altă sancţiune disciplinară decât cele expres şi

#02097

Sancţiunile disciplinare sunt expres prevăzute de lege, enumerarea lor având caracter limitativ.

#02098

Avertismentul constă într-o comunicare scrisă pe care angajatorul i-o adresează salariatului, prin care acesta din urmă este atenţionat în legătura cu fapta săvârşită, arâtându-i-se totodată că săvârşirea în viitor

#02099

Avertismenul scris, cea mai uşoară sancţiune disciplinară, cu efecte preponderent de ordin moral, aplicabilă în cazul abaterilor de mică importanţă, săvârşite fără intenţie, constă într-o comunicare scrisă făcută de

#02100

Avertismentul scris, ca sanctiune disciplinara preponderent morala, consta intr-o comunicare facuta de angajator salariatului, prin care i se atrage atentia acestuia din urma asupra faptei savarsite si i se pune

#02101

Având în vedere interpretarea istorică şi teleologică, se deduce că sancţiunea retrogradării din funcţie se realizează în cadrul aceleiaşi profesii.

#02102

Retrogradarea din funcţie constituie cea mai gravă sancţiune disciplinară după desfacerea contractului de muncă. Retrogradarea nu trebuie efectuată neapărat în funcţia imediat inferioară, însă trebuie să se efectueze înăuntrul

Art. 249 [interzicerea amenzilor disciplinare; unicitatea sancţiunii]

(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

#02132

Excluderea unui salariat de la acordare de stimulente materiale nu are semnificaţia unei amenzi disciplinare, interzise de lege, ci reprezintă expresia dreptului angajatorului de a-şi gestiona forţa de muncă.

#02133

Avand in vedere ca amenzile disciplinare sunt interzise, refuzul angajatorului de a acorda salariatului bonusul pentru motivul savarsirii de catre acesta din urma a unei abateri disciplinare, nu poate fi

Art. 250 [criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare]

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

#02134

Avand in vedere ca angajatorul nu a facut dovada respectarii criteriilor mentionate de art. 250 C. muncii, pentru individualizarea sanctiunii aplicate - desfacerea disciplinara a contractului de munca -, respectiv

#02135

Luarea in considerare a sanctiunilor disciplinare anterioare suferite de salariat, in calitate de criteriu de individualizare a sanctiunii, nu contravine principiului inadmisibilitatii dublei sanctionari, consacrat expres de art. 249 alin.

#02136

Imprejurarile in care au fost comise faptele pentru care contestatorul a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului de munca nu justifica aplicarea unei sanctiuni atat de drastice. Astfel, desi

#02137

Angajatorul a facut o corecta aplicare a criteriilor de individualizare a sanctiunii, atunci cand a dispus concedierea disciplinara a contestatorului. Astfel, fapta contestatorului, avand functia de agent, de a intarzia

#02138

Nu se poate retine in speta lipsa proportionalitatii sanctiunii cu gravitatea abaterii disciplinare. Astfel, contestatorul – conductor de tren – a fost depistat la un supracontrol cu un plus de

Art. 251 [cercetarea disciplinara]

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(1¹) Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (1¹), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

#02139

Reglementările legale care instituie principiile cercetării disciplinare a funcţionarilor publici trebuie interpretate extensiv, în sensul că vor fi aplicabile şi în cazul cercetării disciplinare care se efectuează potrivit Codului

#02140

În cazul surprinderii în flagrant a salariatului de către persoana îndrituită să aplice sancţiunea disciplinară, împreună cu martori, se poate trece la sancţionarea disciplinară a salariatului în cauză în

#02141

Este obligatorie cercetarea disciplinară prealabilă şi în cazul în care abaterea disciplinară constând în încălcarea regulilor de protecţia muncii este constatată de inspectorii de muncă.

#02142

Refuzul salariatului de a participa la cercetarea disciplinară trebuie consemnat într-un proces-verbal, pentru a putea fi folosit ca probă în instanţă.

#02143

Sustragerea de la verificare sau refuzul salariatului de a se supune verificărilor pentru cercetarea alcoolemiei nu reprezintă o dovadă a stării de ebrietate a salariatului. În această situaţie sancţionarea

#02144

Intoxicarea voluntara cu alcool a salariatului poate fi probata prin orice mijloc de proba: martori, inscrisuri, interogatoriu. Datorita fenomenului natural al eliminarii alcoolului din corp, expertiza poate fi utilizata numai

#02145

Refuzul nejustificat al salariatului de a se prezenta la convocarea efectuata potrivit dispozitiilor art. 251 alin. (2) C. muncii constituie abatere disciplinara. Fapta ilicita a salariatului consta in nesocotirea ordinului

#02146

Constituie abatere disciplinară neprezentarea salariatului la cercetarea disciplinară în absenţa unui motiv obiectiv. Mai multe argumente pot fi invocate în acest sens. Astfel, dispoziţiile art. 267 din Codul muncii, instituind

#02147

Neprezentarea salariatului la cercetarea prealabila constituie abatere disciplinara, indreptatindu-l pe angajator sa aplice sanctiunea disciplinara corespunzatoare. Un prim argument in sprijinul acestei solutii il constituie imprejurarea ca neprezentarea salariatului reprezinta

#02148

Neprezentarea salariatului la convocarea pentru cercetarea disciplinară în vederea concedierii pentru necorespundere profesională constituie abatere disciplinară. Confruntat cu o astfel de situaţie, angajatorul poate să dispună concedierea pentru necorespundere

Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]

(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.