(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Adnotare #4431
Nu constituie abatere disciplinară, întrucât nu a produs nicio vătămare angajatorului, fapta directorului de sucursală de a reprezenta sucursala prin semnătură în perioada în care avea suspendat contractul individual de
Adnotare #1298
Răspunderea disciplinară are o natură contractuală, întemeindu-se pe existenţa unui contract individual de muncă. Tipul contractului de muncă nu conferă particularităţi răspunderii disciplinare.
Adnotare #1299
Răspunderea disciplinară are o natură contractuală, întemeindu-se pe relaţia de muncă.
Adnotare #1300
Răspunderea disciplinară este o răspundere contractuală.
Adnotare #1302
Numai agentul de muncă temporară, nu şi utilizatorul, poate aplica salariatului temporar sancţiuni disciplinare, având în vedere că nu există raporturi contractuale decât între aceştia. Însă salariatul este ţinut
Adnotare #1303
Salariatul delegat care comite abateri disciplinare va răspunde disciplinar numai faţă de angajatorul care l-a delegat.
Adnotare #1304
De regulă, aplicarea sancţiunilor disciplinare salariatului detaşat se va face de către angajatorul la care a fost detaşat, cu excepţia anumitor sancţiuni, care pot fi aplicate numai cu condiţia
Adnotare #1305
Pe durata detaşării angajatorul la care s-a efectuat detaşarea va putea aplica sancţiuni disciplinare salariatului numai cu acordul angajatorului care a dispus detaşarea, iar concedierea disciplinară va putea fi
Adnotare #1306
Caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă imprimă un caracter strict personal răspunderii disciplinare. Prin urmare, în această materie nu putem vorbi despre răspundere pentru fapta altei persoane şi
Adnotare #1307
Răspunderea disciplinară este strict personală, ceea ce înseamnă că este inadmisibilă atât transmiterea ei către moştenitori, cât şi răspunderea pentru fapta altuia.
Adnotare #1308
Răspunderea disciplinară are caracter intuitu personae, neputând fi transmisă către moştenitori.
Adnotare #1309
Răspunderea disciplinară are caracter intuitu personae, la fel ca şi contractul individual de muncă, nefiind admisibilă răspunderea pentru fapta altuia.
Adnotare #1310
Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu alte forme de răspundere juridică, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului non bis in idem. Astfel, dacă abaterea disciplinară a
Adnotare #1311
Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală. Însă procedura disciplinară nu poate fi declanşată în cazul în care salariatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu
Adnotare #1312
Răspunderea disciplinară se poate cumula cu răspunderea contravenţională în cazul în care aceeaşi faptă constituie simultan abatere disciplinară şi contravenţie.
Adnotare #1313
Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu alte forme de răspundere. Astfel, dacă fapta care a adus atingere ordinii disciplinare a generat şi un prejudiciu în patrimoniul angajatorului, vom asista
Adnotare #1314
Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală în cazul în care abaterea disciplinară constituie în acelaşi timp şi infracţiune. Într-o astfel de situaţie se aplică principiul "penalul ţine
Adnotare #1315
Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu alte forme de răspundere juridică: patrimonială, contravenţională, penală.
Adnotare #1316
Spre deosebire de reglementarea anterioară, care permitea aplicarea anumitor sancţiuni disciplinare de către maiştri muncitori, şefi de compartimente, actualul cod al muncii conferă atribuţia aplicării sancţiunilor disciplinare numai angajatorului, în
Adnotare #1317
Aplicarea sancţiunii disciplinare se efectuează, de regulă, de către conducătorul angajatorului. Însă, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv sau regulamentul intern, este posibilă aplicarea unor sancţiuni uşoare şi de
Adnotare #1318
De regulă, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică de organul unipersonal de conducere, cum ar fi administratorul unic. Dacă există mai mulţi administratori, competenţa în acest sens se
Adnotare #1319
Constituie elemente esenţiale ale răspunderii disciplinare: calitatea de salariat, existenţa faptei ilicite, vinovăţia, rezultatul dăunător şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător.
Adnotare #1320
Elementele constitutive ale răspunderii disciplinare sunt: obiectul, constând în relaţiile de muncă, latura obiectivă, constând într-o faptă ilicită comisivă ori omisivă, subiectul, adică salariatul, şi latura subiectivă, adică vinovăţia,
Adnotare #4383
Dacă se face dovada încălcării obligaţiilor de serviciu, precum şi a vinovăţiei, se naşte prezumţia existenţei rezultatului dăunător şi a legăturii de cauzalitate.
Adnotare #1323
Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Adnotare #1324
Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, adică raporturile de muncă, ordinea şi disciplina la locul de muncă, latura obiectivă, adică fapta salariatului ce poate consta într-o acţiune sau
Adnotare #1325
Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt următoarele: obiectul abaterii, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător. În obiectul abaterii sunt incluse
Adnotare #4381
Dacă sunt dovedite elementele abaterii disciplinare, se poate angaja răspunderea disciplinară, întrucât urmează a se prezuma rezultatul nociv în plan disciplinar, precum şi legătura de cauzalitate între abatere şi rezultatul
Adnotare #4382
În materie disciplinară, existenţa rezultatului dăunător şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi acest rezultat, se prezumă. Întrucât prezumţia este relativă, rămâne salariatului sarcina de a proba contrariul.
Adnotare #1327
Fapta ilicită poate fi comisivă, omisivă sau mixtă. Fapta este comisivă atunci când salariatul, printr-o acţiune, încalcă o obligaţie de a face; este omisivă atunci când salariatul nu îndeplineşte