Art. 247

Nu constituie abatere disciplinară, întrucât nu a produs nicio vătămare angajatorului, fapta directorului de sucursală de a reprezenta sucursala prin semnătură în perioada în care avea suspendat contractul individual de

Răspunderea disciplinară are o natură contractuală, întemeindu-se pe existenţa unui contract individual de muncă. Tipul contractului de muncă nu conferă particularităţi răspunderii disciplinare.

Răspunderea disciplinară are o natură contractuală, întemeindu-se pe relaţia de muncă.

Răspunderea disciplinară este o răspundere contractuală.

Numai agentul de muncă temporară, nu şi utilizatorul, poate aplica salariatului temporar sancţiuni disciplinare, având în vedere că nu există raporturi contractuale decât între aceştia. &#206nsă salariatul este ţinut

Salariatul delegat care comite abateri disciplinare va răspunde disciplinar numai faţă de angajatorul care l-a delegat.

De regulă, aplicarea sancţiunilor disciplinare salariatului detaşat se va face de către angajatorul la care a fost detaşat, cu excepţia anumitor sancţiuni, care pot fi aplicate numai cu condiţia

Pe durata detaşării angajatorul la care s-a efectuat detaşarea va putea aplica sancţiuni disciplinare salariatului numai cu acordul angajatorului care a dispus detaşarea, iar concedierea disciplinară va putea fi

Caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă imprimă un caracter strict personal răspunderii disciplinare. Prin urmare, în această materie nu putem vorbi despre răspundere pentru fapta altei persoane &#351i

Răspunderea disciplinară este strict personală, ceea ce înseamnă că este inadmisibilă atât transmiterea ei către moştenitori, cât şi răspunderea pentru fapta altuia.

Răspunderea disciplinară are caracter intuitu personae, neputând fi transmisă către moştenitori.

Răspunderea disciplinară are caracter intuitu personae, la fel ca şi contractul individual de muncă, nefiind admisibilă răspunderea pentru fapta altuia.

Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu alte forme de răspundere juridică, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului non bis in idem. Astfel, dacă abaterea disciplinară a

Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală. &#206nsă procedura disciplinară nu poate fi declanşată în cazul în care salariatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu

Răspunderea disciplinară se poate cumula cu răspunderea contraven&#355ională în cazul în care aceea&#351i faptă constituie simultan abatere disciplinară &#351i contraven&#355ie.

Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu alte forme de răspundere. Astfel, dacă fapta care a adus atingere ordinii disciplinare a generat şi un prejudiciu în patrimoniul angajatorului, vom asista

Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală în cazul în care abaterea disciplinară constituie în acelaşi timp şi infracţiune. &#206ntr-o astfel de situaţie se aplică principiul „penalul ţine

Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu alte forme de răspundere juridică: patrimonială, contravenţională, penală.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, care permitea aplicarea anumitor sancţiuni disciplinare de către maiştri muncitori, şefi de compartimente, actualul cod al muncii conferă atribuţia aplicării sancţiunilor disciplinare numai angajatorului, în

Aplicarea sancţiunii disciplinare se efectuează, de regulă, de către conducătorul angajatorului. &#206nsă, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv sau regulamentul intern, este posibilă aplicarea unor sancţiuni uşoare şi de

De regulă, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică de organul unipersonal de conducere, cum ar fi administratorul unic. Dacă există mai mulţi administratori, competenţa în acest sens se

Constituie elemente esenţiale ale răspunderii disciplinare: calitatea de salariat, existenţa faptei ilicite, vinovăţia, rezultatul dăunător şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător.

Elementele constitutive ale răspunderii disciplinare sunt: obiectul, constând în relaţiile de muncă, latura obiectivă, constând într-o faptă ilicită comisivă ori omisivă, subiectul, adică salariatul, şi latura subiectivă, adică vinovăţia,

Dacă se face dovada încălcării obliga&#355iilor de serviciu, precum &#351i a vinovă&#355iei, se na&#351te prezum&#355ia existen&#355ei rezultatului dăunător &#351i a legăturii de cauzalitate.

Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.

Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, adică raporturile de muncă, ordinea şi disciplina la locul de muncă, latura obiectivă, adică fapta salariatului ce poate consta într-o acţiune sau

Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt următoarele: obiectul abaterii, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător. &#206n obiectul abaterii sunt incluse

Dacă sunt dovedite elementele abaterii disciplinare, se poate angaja răspunderea disciplinară, întrucât urmează a se prezuma rezultatul nociv în plan disciplinar, precum &#351i legătura de cauzalitate între abatere &#351i rezultatul

În materie disciplinară, existen&#355a rezultatului dăunător &#351i a legăturii de cauzalitate între faptă &#351i acest rezultat, se prezumă. Întrucât prezum&#355ia este relativă, rămâne salariatului sarcina de a proba contrariul.

Fapta ilicită poate fi comisivă, omisivă sau mixtă. Fapta este comisivă atunci când salariatul, printr-o acţiune, încalcă o obligaţie de a face; este omisivă atunci când salariatul nu îndeplineşte

Fapta ilicită care constituie abaterea disciplinară, poate fi comisivă, încălcând o obligaţie de a nu face, sau omisivă, încălcând o obligaţie de a face.

Fapta ilicită, ca element esenţial al răspunderii disciplinare, poate fi săvârşită nu numai la locul de muncă şi înăuntrul programului de muncă, dar şi în afara acestora. Astfel, este

Fapta reprezentând abatere disciplinară, aptă să atragă răspunderea disciplinară a salariatului, poate fi săvârşită atât în cadrul orelor de program, cât şi după terminarea programului, atât în unitate sau

Chiar daca dispozitiile art. 247 C. muncii nu fac referire la normele de comportament atunci cand definesc abaterea disciplinara, nimic nu se opune ca prin regulamentul intern sa se reglementeze

Deşi Codul muncii nu face referire la normele de comportament, acestea trebuie respectate de salariat, sub sancţiunea răspunderii disciplinare. Obligaţia de a respecta normele de comportare se deduce, pe

Atrage răspunderea disciplinară şi încălcarea normelor de comportare în colectiv.

Constituie abatere disciplinară săvârşirea unui act discriminatoriu faţă de alt salariat.

Poate atrage răspunderea disciplinară a salariatului încălcarea clauzei de confidenţialitate inserate în cuprinsul contractului individual de muncă.

&#206ntrucât nu suntem în prezenţa calităţii de salariat, nu răspund disciplinar în temeiul dispoziţiilor Codului muncii persoanele care îşi desfăşoară munca în baza unui contract de antrepriză, a unui

Având în vedere că elevii şi studenţii nu sunt părţi într-un raport juridic de muncă, ei nu vor răspunde disciplinar în condiţiile Codului muncii, ci în condiţiile normelor specifice

Nu vor antrena răspunderea disciplinară în baza dispoziţiilor Codului muncii, faptele săvârşite de ucenici, elevi şi studenţii care fac practică, militari, cei de către cei condamnaţi cu executarea pedepsei

Poate fi sanc&#355ionat disciplinar, inclusiv prin desfacerea contractului de muncă, salariatul care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă neprivativă de libertate sau cu suspendarea executării pedepsei pentru o faptă

În cazul în care salariatul cu func&#355ie de conducere transmite sindicatului informa&#355ii pe care oricum angajatorul este obligat să le pună la dispozi&#355ia sindicatului, nu se poate considera că salariatul

Dacă un liber profesionist are în acelaşi timp şi calitatea de salariat, săvârşirea unei abateri disciplinare de la regulile profesiei liberale ar putea avea efecte şi în planul dreptului

Vinovăţia, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, poate îmbraca oricare din formele vinovăţiei cunoscute de dreptul penal, adică intenţia – directă sau indirectă – şi culpa – uşurinţa sau

&#206ntrucât abaterea disciplinară presupune vinovăţia salariatului, angajatorul trebuie să probeze că salariatul cunoştea regulile încălcate.

Răspunde disciplinar, precum şi material, şi, eventual, penal, persoana care cu rea-credinţă a determinat luarea măsurii ilegale a desfacerii contractului individual de muncă al altui salariat. Prin urmare, răspunderea

Oricare din formele vinovăţiei cunoscute de dreptul penal, respectiv intenţia şi culpa, cu toate modalităţile acestora, sunt apte să fundamenteze răspunderea disciplinară, forma vinovăţiei constituind totodată un criteriu important

Reprezintă cauze de nerăspundere în materie disciplinară următoarele împrejurări: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau constrângerea morală, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu

Nu pot avea efect exonerator de răspundere disciplinară rezervele de ordin moral ale salariatului în executarea ordinului de serviciu, decât în situa&#355ia în care există o reglementare legală expresă în

Nu constituie abatere disciplinară neexecutarea ordinului ilegal al angajatorului sau al celui care, de&#351i legal, apare în mod vădit ca fiind ilegal. Pe de altă parte, este aptă să atragă

Cauzele care înlătură răspunderea disciplinară sunt în mare parte cele reglementate de dreptul penal, aplicându-se prin analogie şi în cazul răspunderii disciplinare, adică: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea

Constituie cauze exoneratoare de răspundere: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau constrângerea morală, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu emis în mod

&#206n privinţa cauzelor de exonerare de răspundere disciplinară, se aplică prin analogie dispoziţiile din Codul penal referitoare la cauzele de exonerare de răspundere penală. Aşadar sunt cauze de nerăspundere:

&#206n privinţa cauzelor de exonerare de răspundere disciplinară urmează a se aplica prin analogie dispoziţiile Codului penal privitoare la cauzele exoneratoare de răspundere penală. Astfel, reprezintă cauze exoneratoare de

Constituie cauze exoneratoare de răspundere disciplinară împrejurările care înlătură caracterul ilicit al faptei, adică: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, eroarea de fapt.

Constituie cauze de înlăturare a răspunderii disciplinare: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea de fapt şi executarea ordinului superiorului.

Angajatorul poate revoca decizia de sancţionare disciplinară, dar numai înainte de a se pronunţa un organ de jurisdicţie a muncii.

Neavand natura juridica a unui act jurisdictional, decizia de sanctionare disciplinara poate fi revocata de angajator. Efectele deciziei de revocare se produc retroactiv, incepand cu data emiterii deciziei de sanctionare

Angajatorul poate revoca decizia de sanctionare disciplinara, revocarea producand efecte de la data emiterii deciziei de sanctionare, nefiind admisibila fixarea unilaterala de catre angajator a unui termen suspensiv (a se

Constituie abatere disciplinară refuzul salariatului de a semna fişa postului, însă gravitatea abaterii nu justifică măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.

Va răspunde disciplinar şeful de echipă care avea obligaţia de a supraveghea respectarea normelor la împachetarea materialelor şi la transportul lăzilor în condiţii de siguranţă, în cazul în care s-a

Angajatorul care a emis o decizie de sanctionare disciplinara nu poate anula propria decizie, ci numai instanta de judecata investita cu analizarea legalitatii si temeiniciei deciziei de sanctionare disciplinara. Angajatorul

Decizia de sanctionare disciplinara nu mai poate fi revocata dupa emiterea ei, intrucat a intrat in circuitul civil, dar instanta va retine recunoasterea gresitei sanctionari a contestatorului (a se vedea

Având în vedere că decizia de sancţionare disciplinară a fost anulată de însăşi unitatea intimată printr-o decizie ulterioară, contestaţia a rămas fără obiect.

Constituie abatere disciplinară, care justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, fapta salariatului de a intra în bunkerul de gips de la moara de ciment, fără acordul &#351efului ierarhic,

Faptele săvâr&#351ite de contestator constituie abateri disciplinare, iar decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al acestuia este întemeiată. Astfel, declara&#355iile de martori confirmă faptul că contestatorul –

Nu se poate reţine caracterul ilicit al faptei imputate reclamantului contestator constând în sustragerea de material lemnos din patrimoniul angajatorului, având în vedere că, astfel cum au declarat martorii,

Nu constituie abatere disciplinară, având în vedere că nu s-a încălcat nici o atribuţie de serviciu, fapta salariatului care, împreună cu un alt salariat, a exprimat la locul de

Jurispruden&#355a franceză a decis că este legală concedierea pentru culpă gravă a salariatului, aflat în termenul de preaviz, care a criptat computerul de serviciu blocând accesul angajatoruilui la acesta, de&#351i

Potrivit jurispruden&#355ei franceze, nu este legală concedierea disciplinară a salariatului pentru motive care nu sunt legate de persoana sa. Astfel, un simplu risc de conflict de interese legat de prezen&#355a

Este legală decizia angajatorului de a desface disciplinar contractul de muncă al salariatului care a absentat nemotivat de la locul de muncă în ultimele două zile ale termenului de preaviz

Nu constituie abatere disciplinara refuzul salariatului de a recunoaste prejudiciul stabilit de angajator prin nota de constatare sau refuzul de a incheia un acord privind recuperarea pagubei, potrivit procedurii stabilite

Nu constituie abatere disciplinară a directorului sucursalei fapta de a nu întocmi procesele-verbale ale &#351edin&#355elor Comitetului director, având în vedere că între atribu&#355iile directorului de sucursală se numără organizarea &#351i

Încălcarea cu vinovăţie a regulilor privind protejarea sănătăţii şi securităţii în muncă atrage răspunderea disciplinară a salariatului indiferent dacă regulile încălcate sunt stipulate în contractul individual sau colectiv de muncă,

Nu constituie sustragere de material de la locul de muncă şi prin urmare nu poate fi calificată ca abatere disciplinară fapta salariatei de a avea asupra ei, la ieşirea din

In caz de transfer al intreprinderii, dreptul de a aplica sanctiunea disciplinara pentru abaterea savarsita de salariat nu se transfera noului angajator. De asemenea, aplicarea sanctiunii disciplinare dispuse de angajatorul

Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală, chiar după abrogarea dispozi&#355iilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 1/1970 a organizării &#351i disciplinei muncii în unită&#355ile socialiste de stat,

Nu poate fi sancţionată disciplinar persoana căreia i-a încetat contractul individual de muncă.

Angajatorul nu poate declansa procedura raspunderii disciplinare pana la momentul solutionarii definitive a actiunii penale, potrivit art. 10 si art. 11 C. pr. pen., in cazul in care a inteles

Constituie abatere disciplinară fapta salariatului de a absenta de la locul de muncă, în condi&#355iile în care nu angajatoarea, ci so&#355ul acesteia i-a dat salariatei o hârtie la mână în

În cazul în care, după pronun&#355area deciziei de reintegrare a salariatului în func&#355ia de&#355inută anterior concedierii, angajatorul refuză primirea la serviciu a salariatului, nu se poate re&#355ine culpa acestuia din

Dată fiind inexisten&#355a unor rela&#355ii contractuale între utilizator &#351i salariatul temporar, acesta din urmă nu răspunde disciplinar fa&#355ă de utilizator. În schimb, va răspunde disciplinar fa&#355ă de agentul de muncă

Intrucat, in virtutea art. 40 alin. (1) lit. c) C. muncii, angajatorul are dreptul de a da dispozitii obligatorii salariatului, sub rezerva legalitatii lor, rezulta ca salariatul are obligatia de

Fapta salariatului de a se prezenta la serviciu în stare de ebrietate reprezintă abatere disciplinară gravă, care justifică solu&#355ia desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. Apărarea constestatorului, în sensul

Constituie abatere disciplinară fapta salariatului, &#351ofer de ambulan&#355ă, de a lăsa bolnavul în curtea spitalului, omi&#355ând predarea acestuia cadrelor medicale, care ar fi trebuit să-i confirme prin fi&#351a de solicitare

Constituie abatere disciplinară, justificând sanc&#355iunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă, fapta contestatoarei de a omite întocmirea rapoartelor lunare de vizită pentru dosarele asisten&#355ilor maternali, având în vedere că întocmirea

Revocarea din functia de membru al consiliului de administratie a conducatorului societatii de investitii financiare si a directorului institutiei de credit (care au si calitatea de salariat pentru functiile respective,

Ori de câte ori se pune problema incidenţei concurente a unor norme de drept comercial şi a unor norme de dreptul muncii, care se referă la forme de răspundere sau

Răspunderea patrimonială subsidiară a salariatului, în ipoteza în care angajatorul este prejudiciat de un terţ cocontractant care nu şi-a executat obligaţiile faţă de angajator ori care nu şi-a respectat obligaţia

Cauzele de nerăspundere disciplinară, fiind aceleaşi cu cauzele de înlăturare a răspunderii penale, includ şi cazul fortuit. Însă, având în vedere că în dreptul penal forţa majoră nu reprezintă o

Nu este posibila revocarea de catre angajator a deciziei de sanctionare disciplinara a salariatului, in ipoteza in care aceasta decizie este lovita de nulitate absoluta. Revocarea este admisibila numai in

Pentru angajarea raspunderii disciplinare este necesara dovada incalcarii atributiilor de serviciu si a vinovatiei salariatului, aceasta dovada generand prezumtia existentei rezultatului daunator si a legaturii cauzale.

Salariatului i s-a reprosat faptul ca a trimis un e-mail de pe contul de e-mail apartinand unitatii catre contul de e-mail personal, in conditiile in care prin act aditional la

Nu constituie abatere disciplinara fapta contestatorului de a fi prezent la serviciu dupa terminarea orelor de program pentru a remedia defectiunile aparute la un pod rulant fara sa ii fi

Constituie abatere disciplinara incalcarea de catre salariat a obligatiei de neconcurenta pe parcursul derularii raporturilor juridice de munca, ca parte a obligatiei de fidelitate ce ii incumba.

Avand in vedere dispozitiile 28 C. pr. pen., instanta de dreptul muncii este tinuta de hotararea instantei penale care l-a condamnat definitiv pe contestator pentru savarsirea infractiunilor care constituie in

Prima fapta retinuta in sarcina contestatorului prin decizia de concediere constituie abatere disciplinara si justifica sanctiunea concedierii disciplinare. Astfel, contestatorul a postat pe pagina sa de facebook un link catre

Avand in vedere dispozitiile art. 278 C. muncii, urmeaza a se aplica si in privinta raspunderii disciplinare, dispozitiile art. 1352 C. civ., in sensul ca fapta tertului inlatura raspunderea chiar

Constituie abatere disciplinara, legal sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, absenta de la serviciu a salariatului dupa momentul reintegrarii in functie a acestuia, prin hotarare judecatoreasca. Astfel, desi

Refuzul salariatului de a se prezenta la examenele medicale periodice la medicul de medicina muncii constituie abatere disciplinara. Desi nu avem o calificare expresa in acest sens, solutia rezulta din

Organul competent din cadrul unitatii poate sa delege expres atributiile sale disciplinare catre un subordonat care poate sa aplice orice sanctiune disciplinara, inclusiv concedierea.

Fapta reprosata contestatorului nu constituie abatere disciplinara, intrucat lipseste elementul vinovatiei. Astfel, contestatorul a fost concediat disciplinar pentru lipsa nemotivata de la serviciu, dupa ce anterior obtinuse o hotarare definitiva

CEDO. Dreptul angajatului la libertatea de exprimare. În cazul Dede c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, în data de 20 februarie 2024, că a existat