Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Contractul individual de muncă este principala instituţie a dreptului muncii, căreia îi este consacrată aproximativ o treime din totalul reglementării: art. 10-107.
Definiţia legală a contractului individual de muncă are un caracter deficitar, întrucât în dreptul românesc termenii „contract” şi „convenţie” sunt sinonimi, astfel încât ar fi fost mai indicată formularea
Elementele esenţiale ale contractului individual de muncă sunt: prestarea muncii, salariul şi subordonarea salariatului faţă de angajator.
Dreptul Uniunii Europene opereaza cu notiunea de lucrator, a carei sfera de cuprindere este conturata in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Notiunea de lucrator include pe aceea de
Notiunea de lucrator, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 45 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) – fostul art. 39 din Tratatul privind Comunitatea Europeana – referitor la libera
Contractul individual de munca este un contract intuitu personae pentru ambele parti. Adica, angajatorul incheie contractul in considerarea calitatilor personale ale salariatului, iar acesta din urma incheie contractul avand in
Întrucât contractul individual de muncă se încheie intuitu personae, adică având în vedere calităţile, aptitudinile şi pregătirea profesională a salariatului, eroarea asupra persoanei constituie viciu de consimţământ, atrăgând anulabilitatea
Contractul individual de muncă este un contract intuitu personae. Acest caracter există atât la momentul încheierii, cât şi la momentul executării lui. La momentul încheierii contractului această trăsătură rezultă
Contractul individual de muncă are caracter intuitu personae pentru ambele părţi contractante. Astfel, angajatorul încheie contractul având în vedere pregătirea, aptitudinile şi calităţile salariatului, ceea ce justifică posibilitatea anulării
Având în vedere caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă, rezultă că salariatul nu poate să presteze munca prin intermediul sau cu ajutorul altei persoane, obligaţiile sale nu
Contractul individual de muncă are un caracter personal, intuitu personae, atât în considerarea pregătirii şi aptitudinilor profesionale ale persoanei care urmează a se încadra în muncă, cât şi în considerarea persoanei angajatorului şi a condiţiilor de muncă oferite de acesta. Tot pe marginea caraterului intuitu personae al acestuia se mai poate preciza că nu este admisbilă transmiterea sa pe cale succesorală şi nici exercitarea de către salariat a atribuţiilor prin alte persoane sau cu sprijinul altor persoane. (Vlad Barbu, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura Naţional, Bucureşti, 2003, p. 93)
Chiar daca, in definirea contractului individual de munca, legiuitorul nu a utilizat termenul „subordonare”, preferand termenul „autoritate”, nu s-a realizat o modificare de conceptie. Termenul „autoritate” desemnaza puterea, dreptul de
Subordonarea salariatului fata de angajator presupune dreptul angajatorului de a da ordine si dispozitii executorii, dreptul de a controla munca salariatului, precum si dreptul de a-l sanctiona disciplinar.
Subordonarea, ca element al contractului individual de muncă, poate fi atât juridică, în sensul existenţei autorităţii, puterii angajatorului de a direcţiona activitatea salariatului, de a-l controla şi de a-l
La baza relaţiei de subordonare se află prerogativa de direcţie a angajatorului, în temeiul căreia acesta poate da dispoziţii obligatorii salariatului, precum şi prerogativa de control, în temeiul căreia, angajatorul
La momentul incheierii contractului individual de munca, partile se afla pe pozitie de egalitate juridica; insa, dupa acest moment, situatia se schimba, in sensul ca salariatul se subordoneaza angajatorului, care
La momentul încheierii contractului de muncă, cele două părţi implicate se află pe poziţii de egalitate juridică.
Legislaţia română nu conţine dispoziţii privitoare la posibilitatea cumulului între calitatea de administrator la o societate comercială şi calitatea de salariat, pentru o altă activitate, în cadrul aceleiaşi societăţi. În
Intrucat contractul individual de munca este un contract cu executare succesiva, in caz de neexecutare culpabila sau de executare necorepunzatoare a obligatiilor, sanctiunea care intervine este incetarea pentru viitor a
Contractul individual de muncă este un contract bilateral şi sinalagmatic, întrucât dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente, fiecare obligaţie fiind cauza juridică a obligaţiei reciproce. Contractul individual de
Contractul individual de muncă este un contract cu titlu oneros, comutativ, ambele părţi vizând obţinerea unui avantaj, existenţa şi întinderea prestaţiilor pentru ambele părţi fiind certe încă din momentul încheierii
Desi contractul individual de munca este unul comutativ, aceasta nu inseamna ca el trebuie sa contina toate detaliile privind atributiile
Având în vedere natura de contract cu executare sucesivă a contractului individual de muncă, rezultă că drepturile salariatului se nasc pro rata temporis, adică pe măsura prestării muncii.
Contractul individual de muncă este un contract cu prestaţii succesive, ambele părţi fiind obligate la prestaţii succesive. În acelaşi sens, dispoziţiile relative la nulitate consacră efectele ex nunc ale acestei
Contractul individual de munca este un contract bilateral, intrucat genereaza obligatii in sarcina ambelor parti, obligatii care sunt asadar reciproce, dar si interdependente.
Contractul individual de muncă este un act juridic cârmuit de principiul libertăţii de voinţă. Este un act juridic bilateral, fiind susceptibil a fi încheiat numai între două părţi: angajatorul
Contractul de munca este sinalagmatic, oneros, comutativ, intuitu personae, cu executare succesiva, numit. Nu poate fi incheiat sub conditie rezolutorie sau suspensiva. Poate fi afectat de un termen extinctiv
Definiţia legală a contractului individual de muncă nu ţine seama de faptul că angajatorul este de regulă o persoană juridică şi doar prin excepţie o persoană fizică. Drept consecinţă, în definiţie ar fi trebuit să se ţină seama de această ordine. (Alexandru Ţiclea, Acte normative noi – Codul muncii, în Revista română de dreptul muncii nr. 1/2003, p. 8)
Din art. 10, ca si din alte texte cuprinse in Codul muncii – art. 14 alin. (1), art. 267 lit. b) si lit. d) – rezulta ca poate avea calitatea
De regula, contractul individual de munca are doua parti: angajatorul si salariatul. Prin exceptie, sunt anumite situatii in care, in calitate de angajator apar mai multe persoane, cum ar fi
Contractul individual de munca este incompatibil cu pluralitatea de subiecte, atat activa, cat si pasiva.
De regulă, contractul individual de muncă nu poate avea decât două părţi: angajatorul şi salariatul. Ca excepţie se poate menţiona situaţia formelor asociative de exercitare a profesiilor de avocat,
Raportul juridic de muncă este incompatibil cu pluralitatea de subiecte, activă sau pasivă.
Contractul de împărţire a timpului de muncă este inadmisibil din perspectiva sistemului de drept românesc, având în vedere că răspunderea colectivă a salariaţilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor
Nu este prohibită de lege încheierea unui contract individual de muncă între părinţi şi copii şi nici între soţi, cu condiţia ca raportul juridic de muncă să fie distinct
Contractul individual de munca este carmuit de principiul libertatii de vointa, in sensul ca partile sunt libere sa negocieze clauzele acestuia, cu observarea normelor legale imperative si a contractelor colective
Definiţia legală a contractului individual de muncă are un caracter unilateral. Din definiţia legală prevalează doar obligaţia salariatului de a presta munca şi doar implicit se deduce că e
Prestarea muncii constituie un element esential al contractului de munca. Munca poate fi fizica, intelectuala sau artistica, iar riscurile muncii nu sunt suportate de cel care presteaza munca.
Obligatia salariatului de a munci este o obligatie de a face. Prin urmare, obligatia trebuie executata
Obligatia salariatului de a presta munca este o obligatie de a face, care trebuie executata in natura de catre salariat. Insa indatorirea angajatorului de plata a salariului presupune atat o
Ambele parti ale contractului individual de munca, adica, atat salariatul, cat si angajatorul, isi asuma obligatii de a face, adica de a presta munca, respectiv de a plati salariul, obligatii
Din punctul de vedere al clasificării obligaţiilor după obiectul lor în obligaţii de mijloace şi obligaţii de rezultat, obligaţia salariatului poate fi încadrată în categoria obligaţiilor de mijloace, salariatul
Obligatia salariatului, rezultata din contractul individual de munca, este o obligatie de a face, careia insa nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 1077 C. civ., care permit creditorului, in caz
Obligatia salariatului de a presta activitatea la care s-a obligat prin intermediul contractului individual de munca este o obligatie de a face, care trebuie executata in natura. Nu sunt insa
Dispozitiile art. 1077 C. civ. nu sunt aplicabile in privinta obligatiei salariatului de a presta munca la care s-a obligat, avand in vedere caracterul intuitu personae al contractului individual de
Codul muncii nu interzice încheierea unui contract individual de muncă între două persoane fizice, având ca obiect prestarea de activităţi casnice, adică de activităţi legate de casă şi de gospodărie.
Avand in vedere ca salariul este un element esential al contractului de munca, daca persoana care presteaza munca o face benevol, in scopul de a da un ajutor beneficiarului muncii,
Clauzele privind felul muncii, locul muncii şi salariul sunt esenţiale, lipsa lor atrăgând nulitatea absolută a contractului individual de muncă. Totuşi, în funcţie de împrejurări se poate aprecia, în
Elementele contractului individual de munca sunt: prestarea muncii, plata salariului, relatia de subordonare a salariatului fata de angajator, precum si elementul temporal.
Contractul individual de munca poate fi afectat de un termen extinctiv, in ipoteza contractului individual de munca pe durata determinata, in cazurile stabilite expres de lege. De asemenea, contractului individual
Contractul individual de munca poate fi afectat atat de un termen suspensiv, cert sau incert, cat si de un termen extinctiv, in acest din urma caz fiind vorba despre un
Cu observarea dispoziţiilor art. 38 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi afectat de condiţie ca modalitate a actului juridic. Cu alte cuvinte, este admisibilă numai condiţia care
Contractul individual de munca este incompatibil cu modalitatea conditiei. Astfel, contractul de munca nu poate fi afectat de o conditie suspensiva, intrucat nu se poate admite ca nasterea raportului juridic
Contractul individual de muncă nu este compatibil cu modalitatea condiţiei suspensive sau rezolutorii. Însă contractul de muncă este compatibil cu termenul extinctiv, caz în care suntem în prezenţa unui
Având în vedere că obligaţia salariatului este una de mijloace, contractul individual de muncă nu poate fi afectat de un termen suspensiv incert.
Actul de repartizare de muncă, necesar potrivit legii în anumite situaţii pentru încheierea contractului de muncă, nu se confundă cu acesta din urmă, neconstituind izvor al drepturilor şi obligaţiilor
Având în vedere că în Codul muncii nu sunt cuprinse reglementări privitoare la interpretarea contractului individual de muncă, urmează a se aplica dispoziţiile din Codul civil relative la interpretarea
În absenţa unor dispoziţii speciale în legislaţia muncii, privitoare la interpretarea contractului de muncă, devin aplicabile dispoziţille corespunzătoare din Codul civil.
Acceptarea ofertei de muncă are drept consecinţă formarea contractului, ceea ce înseamnă că angajatorul nu mai este îndreptăţit să-şi retragă oferta. O eventuală retractare va avea valoarea juridică a
De regulă, în sectorul privat legea nu impune condiţii de studii pentru încheierea unui contract de muncă. Există însă şi excepţii de la această regulă, cum ar fi încadrarea consilierilor
Este de esenta contractului de munca ca munca sa fie prestata de angajat pentru si sub autoritatea angajatorului, care are obligatia de a plati salariu, iar orice alta alta
Raportul juridic de munca izvorat din contractul individual de munca este caracterizat de patru elemente esentiale: (i) prestarea muncii de catre salariat in beneficiul angajatorului; (ii) salariul, platibil lunar; (iii)
Intrucat contractul individual de munca are caracter consensual, el poate fi dovedit cu inceput de proba scrisa si martori. Astfel, in speta reclamanta a dovedit ca a indeplinit functia de
Reprezintă act adiţional la contractul individual de muncă, iar nu contract comercial de comision, contractul prin care părţile au stabilit, în baza contractului individual de muncă, atât nivelul salariului, cât