Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Adnotare 1, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă este principala instituţie a dreptului muncii, căreia îi este consacrată aproximativ o treime din totalul reglementării: art. 10-107.
Adnotare 2, art. 10, cap. 1, titlul 2
Definiţia legală a contractului individual de muncă are un caracter deficitar, întrucât în dreptul românesc termenii "contract" şi "convenţie" sunt sinonimi, astfel încât ar fi fost mai indicată formularea
Adnotare 3, art. 10, cap. 1, titlul 2
Elementele esenţiale ale contractului individual de muncă sunt: prestarea muncii, salariul şi subordonarea salariatului faţă de angajator.
Adnotare 4, art. 10, cap. 1, titlul 2
Dreptul Uniunii Europene opereaza cu notiunea de lucrator, a carei sfera de cuprindere este conturata in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Notiunea de lucrator include pe aceea de
Adnotare 5, art. 10, cap. 1, titlul 2
Notiunea de lucrator, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 45 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) – fostul art. 39 din Tratatul privind Comunitatea Europeana – referitor la libera
Adnotare 6, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de munca este un contract intuitu personae pentru ambele parti. Adica, angajatorul incheie contractul in considerarea calitatilor personale ale salariatului, iar acesta din urma incheie contractul avand in
Adnotare 7, art. 10, cap. 1, titlul 2
Întrucât contractul individual de muncă se încheie intuitu personae, adică având în vedere calităţile, aptitudinile şi pregătirea profesională a salariatului, eroarea asupra persoanei constituie viciu de consimţământ, atrăgând anulabilitatea
Adnotare 8, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă este un contract intuitu personae. Acest caracter există atât la momentul încheierii, cât şi la momentul executării lui. La momentul încheierii contractului această trăsătură rezultă
Adnotare 9, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă are caracter intuitu personae pentru ambele părţi contractante. Astfel, angajatorul încheie contractul având în vedere pregătirea, aptitudinile şi calităţile salariatului, ceea ce justifică posibilitatea anulării
Adnotare 10, art. 10, cap. 1, titlul 2
Având în vedere caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă, rezultă că salariatul nu poate să presteze munca prin intermediul sau cu ajutorul altei persoane, obligaţiile sale nu
Adnotare 11, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă are un caracter personal, intuitu personae, atât în considerarea pregătirii şi aptitudinilor profesionale ale persoanei care urmează a se încadra în muncă, cât şi în considerarea persoanei angajatorului şi a condiţiilor de muncă oferite de acesta. Tot pe marginea caraterului intuitu personae al acestuia se mai poate preciza că nu este admisbilă transmiterea sa pe cale succesorală şi nici exercitarea de către salariat a atribuţiilor prin alte persoane sau cu sprijinul altor persoane. (Vlad Barbu, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura...
Adnotare 12, art. 10, cap. 1, titlul 2
Chiar daca, in definirea contractului individual de munca, legiuitorul nu a utilizat termenul "subordonare", preferand termenul "autoritate", nu s-a realizat o modificare de conceptie. Termenul "autoritate" desemnaza puterea, dreptul de
Adnotare 13, art. 10, cap. 1, titlul 2
Subordonarea salariatului fata de angajator presupune dreptul angajatorului de a da ordine si dispozitii executorii, dreptul de a controla munca salariatului, precum si dreptul de a-l sanctiona disciplinar.
Adnotare 14, art. 10, cap. 1, titlul 2
Subordonarea, ca element al contractului individual de muncă, poate fi atât juridică, în sensul existenţei autorităţii, puterii angajatorului de a direcţiona activitatea salariatului, de a-l controla şi de a-l
Adnotare 15, art. 10, cap. 1, titlul 2
La baza relaţiei de subordonare se află prerogativa de direcţie a angajatorului, în temeiul căreia acesta poate da dispoziţii obligatorii salariatului, precum şi prerogativa de control, în temeiul căreia, angajatorul
Adnotare 16, art. 10, cap. 1, titlul 2
La momentul incheierii contractului individual de munca, partile se afla pe pozitie de egalitate juridica; insa, dupa acest moment, situatia se schimba, in sensul ca salariatul se subordoneaza angajatorului, care
Adnotare 17, art. 10, cap. 1, titlul 2
La momentul încheierii contractului de muncă, cele două părţi implicate se află pe poziţii de egalitate juridică.
Adnotare 18, art. 10, cap. 1, titlul 2
Legislaţia română nu conţine dispoziţii privitoare la posibilitatea cumulului între calitatea de administrator la o societate comercială şi calitatea de salariat, pentru o altă activitate, în cadrul aceleiaşi societăţi. În
Adnotare 19, art. 10, cap. 1, titlul 2
Intrucat contractul individual de munca este un contract cu executare succesiva, in caz de neexecutare culpabila sau de executare necorepunzatoare a obligatiilor, sanctiunea care intervine este incetarea pentru viitor a
Adnotare 20, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă este un contract bilateral şi sinalagmatic, întrucât dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente, fiecare obligaţie fiind cauza juridică a obligaţiei reciproce. Contractul individual de
Adnotare 21, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă este un contract cu titlu oneros, comutativ, ambele părţi vizând obţinerea unui avantaj, existenţa şi întinderea prestaţiilor pentru ambele părţi fiind certe încă din momentul încheierii
Adnotare 22, art. 10, cap. 1, titlul 2
Desi contractul individual de munca este unul comutativ, aceasta nu inseamna ca el trebuie sa contina toate detaliile privind atributiile
Adnotare 23, art. 10, cap. 1, titlul 2
Având în vedere natura de contract cu executare sucesivă a contractului individual de muncă, rezultă că drepturile salariatului se nasc pro rata temporis, adică pe măsura prestării muncii.
Adnotare 24, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă este un contract cu prestaţii succesive, ambele părţi fiind obligate la prestaţii succesive. În acelaşi sens, dispoziţiile relative la nulitate consacră efectele ex nunc ale acestei
Adnotare 25, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de munca este un contract bilateral, intrucat genereaza obligatii in sarcina ambelor parti, obligatii care sunt asadar reciproce, dar si interdependente.
Adnotare 26, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul individual de muncă este un act juridic cârmuit de principiul libertăţii de voinţă. Este un act juridic bilateral, fiind susceptibil a fi încheiat numai între două părţi: angajatorul
Adnotare 27, art. 10, cap. 1, titlul 2
Contractul de munca este sinalagmatic, oneros, comutativ, intuitu personae, cu executare succesiva, numit. Nu poate fi incheiat sub conditie rezolutorie sau suspensiva. Poate fi afectat de un termen extinctiv
Adnotare 28, art. 10, cap. 1, titlul 2
Definiţia legală a contractului individual de muncă nu ţine seama de faptul că angajatorul este de regulă o persoană juridică şi doar prin excepţie o persoană fizică. Drept consecinţă, în definiţie ar fi trebuit să se ţină seama de această ordine. (Alexandru Ţiclea, Acte normative noi - Codul muncii, în Revista română de dreptul muncii nr. 1/2003, p. 8)
Adnotare 29, art. 10, cap. 1, titlul 2
Din art. 10, ca si din alte texte cuprinse in Codul muncii - art. 14 alin. (1), art. 267 lit. b) si lit. d) - rezulta ca poate avea calitatea
Adnotare 30, art. 10, cap. 1, titlul 2
De regula, contractul individual de munca are doua parti: angajatorul si salariatul. Prin exceptie, sunt anumite situatii in care, in calitate de angajator apar mai multe persoane, cum ar fi