(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit. (2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze. (3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea. (4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.
Neingradirea dreptului la munca implica libertatea muncii si stabilitatea in munca. In conditiile economiei de piata, dreptul la munca nu semnifica obligatia statului de a asigura locuri de munca tuturor
Statul garantează parţial dreptul la muncă, în sensul garantării libertăţii muncii şi stabilităţii muncii. Altminteri, obligaţia statului de a asigura un loc de muncă este numai una de diligenţă.
Dispoziţiile art. 3 din Codul muncii se referă la libertatea muncii, iar nu la dreptul la muncă, spre deosebire de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie. Diferenţa dintre
Ca principiu al dreptului muncii, libertatea muncii are mai multe componente. Astfel, libertatea muncii implica libertatea persoanei de a-si exercita sau nu dreptul la munca, de a hotari unde, pentru
Libertatea muncii se exprimă sub forma unei opţiunii juridice între libertatea de a munci şi libertatea de a nu munci. La rândul ei, libertatea de a munci implică dreptul
Încalcă libertatea muncii, fiind prin urmare lovită de nulitate, clauza din contractul individual de muncă prin care se interzice salariatului să părăsească unitatea o anumită perioadă de timp, fără
Avand in vedere ca dreptul romanesc nu cunoaste institutia nulitatii de drept, textul art. 3 alin. (4), utilizand sintagma „nul de drept”, consacra in realitate un caz de nulitate absoluta