Art. 272 [sarcina probei]
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
Intrucat sarcina probei revine angajatorului parat, avand in vedere ca acesta nu a achitat onorariul pentru expertiza contabila cu obiectul verificarii sustinerilor acestuia in sensul ca ar fi acordat deja
În procesul declanşat de salariat pentru contestarea măsurii concedierii disciplinare, angajatorului îi revine sarcina probei. Acesta însă nu a dovedit săvârşirea abaterii disciplinare de către salariat, constând în absenţa de
Specificul dedus din regula inversarii sarcinii probei, in ipoteza administrarii probei cu inscrisuri, se refera in realitate la persoana care trebuie sa suporte cheltuielile privind administrarea probei. Astfel, si potrivit
Salariaţii gestionari nu beneficiază de regula privind inversarea sarcinii probei, simpla lipsă în gestiune generând prezumţia de culpă a acestora.
Inversarea sarcinii probei în ceea ce priveşte dovada cu martori constă în faptul că angajatorul va suporta în toate cazurile cheltuielile privind administrarea probei, indiferent dacă proba a fost cerută
Argumentul identitatii de ratiune explica de ce textul art. 272 C. muncii privind inversarea sarcinii probei se aplica si in cazul in care parat este o organizatie patronala.
Exceptia de la dreptul comun instituita de art. 272 C. muncii se aplica numai in procesele privitoare la raporturile juridice de munca si numai intre subiectele acestor raporturi juridice. Cu
În cazul în care decizia de concediere a fost comunicată salariatei contestatoare în aceeaşi zi cu comunicarea de către aceasta din urmă a stării sale de graviditate, revenea angajatorului pârât
Compensaţia egală cu cinci salarii de bază, stipulată de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru cazul încetării contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, se cuvine
Avand in vedere dispozitiile art. 272 C. muncii, intr-un litigiu in care nici una dintre parti nu produce probe, va pierde angajatorul, chiar daca are calitatea de parat, intrucat lui
Este corectă soluţia primei instanţe de respingere a cererii reclamantului, fost salariat, de restituire a garanţiei de 2.500.000 lei, pretins a fi reţinute de angajatorul pârât, având în vedere că
Avand in vedere dispozitiile art. 272 C. muncii, care il obliga pe angajator sa depuna dovezile in aparare pana la prima zi de infatisare in fata primei instante, rezulta ca
Angajatorul nu a dovedit ca a efectuat comunicarea deciziei de supendare unilaterala a contractului individual de munca al salariatului contestator la data pretinsa, avand in vedere ca documentul probator este
Angajatorul nu poate dovedi pretinsa prezenta a salariatului la locul de munca in ziua in care acesta din urma a obtinut concediul pentru incapacitate temporara de munca, prin foaia de
Actul de control intocmit de Curtea de Conturi, prin care s-a stabilit prejudiciul produs de paratii salariati, chemati in judecata de angajator, pentru ca au dispus plata nelegala, cu titlu
Raportul de audit prezentat de reclamantul angajator ca proba a prejudiciului produs de salariat nu face dovada celor pretinse, atata vreme cat nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba
Potrivit art. 19 din Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea in plicare a principiului egalitatii de sanse si al egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie
Angajatorul parat trebuia sa depuna inscrisurile in aparare in fata primei instante pana la prima zi de infatisare. Prezentarea inscrisurilor dupa acest moment procesual (in speta chiar in recurs) atrage
Nu sunt utile cauzei proba cu interogatoriu si proba testimoniala solicitate de angajator avand in vedere ca obiectul procesului este contestarea de catre salariat a deciziei de concediere pentru necorespundere
Nu subzista ratiuni pentru aplicarea unui tratament diferit, recunoscandu-se incadrarea in grupa a II-a de munca doar pentru anumiti angajati, desi, conform adeverintelor depuse la dosar, toti au ocupat pozitiile