Art. 254

Răspunderea patrimonială de dreptul muncii este întotdeauna o răspundere pentru fapta proprie. . .

De regulă, răspunderea patrimonială este individuală, iar nu solidară. Prin excepţie, se poate exemplifica cazul stipulat de art. 28 din Legea nr. 22/1969. . .

De regulă, răspunderea patrimonială a salariaţilor nu este solidară. Prin excepţie, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 22/1969, răspunde solidar cu gestionarul care a produs paguba, şi salariatul căruia îi. . .

Este posibil cumulul răspunderii patrimoniale a salariatului cu alte forme de răspundere juridică. Astfel, în cazul în care aceeaşi faptă generatoare de prejudicii pentru angajator constituie în acelaşi timp şi. . .

Deciziile de imputare nu sunt lovite de nulitate, însă angajatorul nu poate efectua în baza lor reţineri din salariu. . .

Este admisibil cumulul răspunderii patrimoniale cu răspunderea disciplinară, în cazul în care prin aceeaşi faptă se încalcă ordinea şi disciplina în muncă şi, concomitent, se aduc prejudicii patrimoniale angajatorului. . .

Art. 254 C. muncii exclude raspunderea materiala a salariatilor astfel cum fusese reglementata in vechiul Cod al muncii. . .

Din textul art. 169 alin. (2) si art. 254 alin. (1) C. muncii rezulta ca este exclusa raspunderea materiala a salariatilor, astfel cum fusese reglementata de Codul muncii anterior. In. . .

Se vor aplica dispozitiile Codului muncii, iar nu dispozitiile art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998, acestea din urma fiind partial abrogate odata cu intrarea in vigoare a Codului, numai. . .

În privinţa anumitor categorii speciale de salariaţi se aplică în continuare regulile răspunderii materiale şi ale angajamentului de plată. Astfel, de exemplu, pentru salariaţii civili din structura instituţiilor miliare. . .

Nu devin incidente dispoziţiile Codului muncii privitoare la răspunderea patrimonială în cazul în care angajatorul a omis tragerea la răspundere a funcţionarului public, în baza deciziei de imputare, potrivit. . .

Condiţiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaţilor sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul. . .

Stipularea in contractul individual de munca sau in fisa postului anexa la acesta a obligatiei agentului de vanzari de a raspunde pentru neplata marfii de catre clientii angajatorului este nelegala. . .

Conditiile de fond ale raspunderii patrimoniale sunt urmatoarele: calitatea de salariat la angajatorului pagubit, a autorului faptei, existenta unui contract de munca valabil incheiat, fapta ilicita a salariatului, aflata in. . .

Pentru angajarea răspunderii patrimoniale în condiţiile dreptului muncii este necesară existenţa unui contract individual de muncă între autorul pagubei şi persoana păgubită, indiferent de tipul acestuia, cu excepţia, în. . .

Nu sunt aplicabile dispozitiile din Codul muncii privitoare la raspunderea patrimoniala a salariatilor in cazul in care salariatul agentului de munca temporara cauzeaza un prejudiciu utilizatorului, in legatura cu munca. . .

În ceea ce priveşte prejudiciile produse de salariat utilizatorului, în lipsă de stipulaţie contrară acesta din urmă se poate îndrepta împotriva agentului de muncă temporară în temeiul contractului de. . .

Nu se aplică dispoziţiile din Codul muncii în cazul în care salariatul agentului de muncă temporară produce o pagubă utilizatorului, în procesul muncii. . .

Salariatul agentului de muncă temporară va răspunde direct faţă de utilizator, în temeiul răspunderii civile delictuale, în cazul în care în contractul încheiat între agentul de muncă şi utilizator. . .

Răspunderea directă a salariatului faţă de utilizator poate interveni numai dacă fapta prejudiciabilă este infracţiune. . .