(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Reglementarea actuală a cazurilor în care salariatul este obligat să presteze muncă suplimentară este mai restrictivă decât cea stipulată de Codul muncii anterior, care reţinea, în mod justificat, şi
De lege ferenda, se impune transpunerea in Codul Muncii a dispozitiilor Directivei 2003/66/EC, care sa permita angajatorului sa ceara salariatilor efectuarea de ore suplimentare, cu respectarea limitei de 48 de
Nu va face obiectul muncii suplimentare activitatea pe care salariatul trebuia să o desfăşoare în cadrul programului normal de muncă.
Acordul salariatului pentru efectuarea muncii suplimentare poate fi nu numai expres, dar şi tacit rezultând din chiar prestarea muncii suplimentare.
Pentru a fi în prezenţa muncii suplimentare, este necesar ca iniţiativa prestării activităţii peste programul normal de muncă să aparţină angajatorului, iar nu salariatului. Solicitarea angajatorului se poate exprima atât
Angajatorul nu poate beneficia de efectele propriei sale atitudini culpabile de a nu tine evidenta muncii prestate de salariati, conform art. 119 C. muncii, in sensul de a se exonera
Accidentul la care se refera dispozitiile art. 120 alin. (2) C. muncii, care justifica efectuarea de munca suplimentara fara acordul salariatilor, se poate produce nu numai in spatiul angajatorului, ci