(1) Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îşi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
(2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activităţii, care stabileşte orele şi zilele când începe şi când se încheie prestarea muncii.
(3) Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă şi repartizarea sa în funcţie de un anumit model stabilit de angajator.
Adnotare #957
Notiunea de timp de munca este folosita in doua sensuri. In sens restrans, timpul de munca se confunda cu timpul productiv. In sens larg, timpul de munca include, pe langa
Adnotare #958
Dispoziţiile legale privitoare la durata maximă a timpului de muncă au caracter imperativ, nepermiţând derogarea.
Adnotare #959
Nu este permisă nici o derogare de la dispoziţiile legale care reglementează timpul de muncă şi timpul de odihnă, având în vedere caracterul imperativ al acestora.
Adnotare #960
Dispoziţiile Codului muncii privitoare la timpul de muncă şi timpul de odihnă sunt în general concordante cu dipoziţiile Directivei Consiliului 93/104/CE din 23.11.1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului
Adnotare #4054
Pornind de la ratio legis, şi anume protecţia salariaţilor împotriva abuzurilor angajatorilor, se poate conchide că cea mai mare parte a dispoziţiilor legale din Codul muncii referitoare la timpul de
Adnotare #4593
Sfera notiunii de timp de munca nu include si perioada in care salariatii se afla la domiciliul lor. De asemenea, nu constituie timp de munca nici perioada in care, in
Adnotare #4770
In dreptul francez, perioada de timp in care salariatul se deplaseaza de la domiciliu la locul sau de munca nu este considerata timp de lucru. In schimb, intra in timpul