Art. 103 [noţiunea de salariat cu fracţiune de normă]

Legea nu limitează situaţiie în care se pot încheia contracte de muncă cu timp parţial.

Pentru angajaţii cu fracţiune de normă, limita maximă a duratei normale a timpului de muncă este de şapte ore pe zi şi treizecişicinci de ore pe săptămână. Dacă, potrivit

Contractele civile de prestari servicii se sustrag regimului instituit de Codul muncii, fiindu-le aplicabile dispozitiile art. 942 si urm. (textele corespondente din noul Cod civil, intrat in vigoare la data

&#206n ţările europene se practică o formă specifică de contract de muncă cu timp parţial, şi anume job-sharing. Această formă de contract presupune un post cu norma întreagă, pe

Modificarea art. 103 C. muncii prin Ordonanta de urgenta nr. 55/2006 nu a avut ca efect interzicerea incheierii de conventii civile de prestari servicii, acestea putand fi incheiate in continuare

Având în vedere că după modificarea Codului muncii prin Ordonan&#355a de urgen&#355ă nr. 55/2006, contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru orice durată a muncii, inclusiv sub două ore

Dispozitiile art. 103 C. muncii, instituind limita maxima de o luna calendaristica pentru calculul orelor lucrate de un salariat cu timp partial sunt concordante cu dispozitiile Directivei 97/81/CE privind Acordul-cadru

Normele interna&#355ionale de referin&#355ă în ceea ce prive&#351te contractul de muncă cu timp par&#355ial sunt Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind Acordul-cadru asupra muncii cu timp par&#355ial

Avand in vedere eliminarea din actuala reglementare a Codului Muncii a limitei minime a timpului de munca, ii revine doctrinei si jurisprudentei rolul de a o stabili, cu precizarea ca

Contractul de muncă cu timp par&#355ial nu se poate încheia pentru o durată de timp mai mică de o oră pe lună, având în vedere că, pe de o parte

Ca urmare a modificărilor aduse Codului muncii prin OUG nr. 55/2006 a fost înlăturată limitarea de minimum 2 ore/zilnic sau 10 ore pe săptămână, care greva contractul individual de muncă

Codul muncii nu reglementeaza o durata minima zilnica a timpului de munca in ipoteza contractului individual de munca cu timp partial.

Reglementarea contractului de munca cu timp partial nu a inlaturat posibilitatea incheierii unei conventii civile de prestari servicii, bazate pe dispozitiile Codului civil, in cazurile in care activitatea care urmeaza

Diferenta esentiala dintre contractul individual de munca si contractul de prestari servicii este aceea ca ultimul nu confera lucratorului calitatea de salariat; de aici decurg multe alte consecinte, cum ar